Dacă nu mai simţi o foame-n fiecare dimineaţă
După mana din Scriptură şi puterea ei de viaţă,
Dacă nu mai ai dorinţa să-L slăveşti pe Dumnezeu,
Poate că te-a prins o boală, un microb de la cel rău.

Dacă nu mai ai în tine o dorinţă înfocată
După Țara veşniciei, după slava-i minunată;
Poate ai uitat de harul mângăierilor cereşti,
Şi de inima lui Isus poate prea departe eşti.

Dacă nu mai ai o sete să auzi mereu Cuvântul,
Să-ţi aducă-nviorare, cum adie seara vântul;
Poate nu mai ești cu Domnul, poate alte voci îţi plac,
Şi atunci în Sfânta Carte toate paginile tac.

Dacă nimeni nu te-alungă în batjocură afară,
Şi cu o privire lungă nimeni nu te mai măsoară;
Poate n-ai dat mărturia despre Domnul nimănui;
Şi atunci, mai eşti pe cale? Mai trăieşti în harul Lui?

Dacă nu mai ai în tine clocotind mereu dorinţa,
După focul de sfințire, ca să-ţi pui pe-altar fiinţa,
Dacă nu te mai scârbeşte murdăria de păcat;
Poate deja prea departe de Hristos te-ai depărtat.

Duhule Preasfânt, ai milă, şi mai dă-ne-o cercetare,
În oglinda Ta curată să ne vedem fiecare;
Să ne pocăim cu toţii, să fim oastea lui Hristos,
Pregătindu-ne de-acuma pentru veacul luminos!